|
Biografie Ionuţ Caragea
=== Date biografice ===
Născut pe 12 aprilie 1975, la Constanța, acolo unde își petrece primii 28 de ani din viață. Emigrează în Canada în 2003, trăind opt ani în Montréal. Se întoarce în România în februarie 2012 și se stabilește la Oradea, oraș în care este întâmpinat literar de Ana Blandiana, printr-un text semnat de poetă pe coperta a 4-a a volumului "Cer fără scări":
« Ionuţ Caragea este autor al câtorva zeci de volume de versuri, aforisme şi proză, membru al nenumărate organizaţii culturale şi un neobosit animator literar, în spaţiul virtual. În mod evident, cu o asemenea activitate (desfăşurată atât în România, cât şi în Canada, unde a petrecut un număr de ani), nu mai are nevoie de prezentare. Cuvântul meu, deci, nu este unul de întâmpinare a poeziei lui, ci de întâmpinare a autorului ei, la întoarcerea acasă – şi, încă, la Oradea, oraşul nesfârşitelor mele nostalgii! – unde îi doresc să fie fericit, în viaţa pe care o reîncepe şi pe care sunt convinsă că va continua s-o închine scrisului. »
=== Activitatea literară ===
Scriitor de limbă română și limbă franceză. Volume publicate: 60. Tradus în 6 limbi: engleză, franceză, spaniolă, italiană, arabă și albaneză. Cărţi publicate în Franţa, S.U.A., Canada, România.
Peste 20 de premii naţionale şi internaţionale pentru poezie, aforisme, critică literară, proză de ficţiune.
Aprecieri critice: peste 200 de cronici literare în revistele naţionale şi internaţionale. Patru cărţi de studiu critic despre opera literară semnate de Maria-Ana Tupan, Cezarina Adamescu, Remus Foltoş, Elena Papadopol.
În calitate de eseist, a scris peste 100 de eseuri critice în revistele literare din România (Luceafărul de dimineaţă, Familia, Mişcarea literară, Poezia, Nord literar, Acolada, Discobolul, Pro Saeculum, Actualitatea literară, Feed Back, Tribuna, Vatra veche, Expres cultural, Reşiţa literară etc.) şi a obţinut două premii la concursurile naţionale de critică literară.
Activitatea de promotor cultural în Canada: pe 16 iulie 2008, fondează, împreună cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Québec și Editura ASLRQ. Promovează limba și literatura română în spațiul canadian, fiind coautorul Antologiei Scriitorilor Români din Provincia Québec, ediția din 2009, și coordonator principal al ediției din 2015. Totodată, își desfășoară activitatea de promotor cultural și pe site-ul oficial al ASLRQ (www.aslrq.ro), în cadrul revistei și cenaclului aceleiași asociații.
Activitatea de promotor cultural în spațiul bihorean: coordonator al cenaclului „Prietenii poeziei”, filiala din Oradea. Nominalizat în anii 2018 și 2019 la premiile oferite de Fundația Comunitară Oradea, categoria "Promotor al culturii și artei". În 2019 primeşte o diplomă de excelență din partea Bibliotecii Gheorghe Șincai din Oradea pentru activitatea cenaclului „Prietenii poeziei”, dar şi pentru rezultatele din domeniul sublim al poeziei.
Afilieri (selectiv):
*Membru al Uniunii Scriitorilor din România
*Membru al Societății Poeților Francezi
*Membru al Societății Poeților și Artiștilor din Franța
*Cofondator al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec
*Membru de onoare al Uniunii Aforiştilor din România.
Premii pentru poezie (selectiv):
*Premiul François-Victor Hugo, oferit la Paris de Societatea Poeților Francezi, anul 2018 (Premiul François-Victor Hugo se acordă anual celui mai bun volum de poeme tradus în franceză şi publicat la o editură din Franţa.)
*Premiul Genius la concursul internațional Naji Naaman din Liban, anul 2021 (premiu acordat doar de patru ori în perioada 2002-2021; la ediţia din 2021 au participat 3.217 concurenți din 80 de țări)
*Premiul Mompezat, oferit la Paris de Societatea Poeților Francezi, anul 2019
*Premiul al doilea la marele concurs Henri Meillant, organizat de Societatea Poeților și Artiștilor din Franța, anul 2020
*Premiul al doilea la marele concurs Jenny Alpha et Noël-Henri Villard, organizat de Societatea Poeților și Artiștilor din Franța, anul 2021
*Premiul al treilea la marele concurs Jenny Alpha et Noël-Henri Villard, organizat de Societatea Poeților și Artiștilor din Franța, anul 2020
*Mențiune de onoare pentru poemul L'écho des ailes inlassables la Grand Prix-ul Internațional de Poezie organizat de Societatea Poeților și Artiștilor din Franța, anul 2022
*Diplomă de onoare pentru volumul de poeme Infecté par l'amour, oferită la Paris de Societatea Poeților Francezi, anul 2020
*Premiul I pentru volumul Infectat cu iubire, la concursul internațional de literatură CORONA, ediția a VI-a, 2021, organizat de Traduzioni Talabà, Italia
*Premiul II pentru poemul Odă poetului fără mască, la concursul internațional de literatură CORONA, ediția a V-a, 2020, organizat de Traduzioni Talabà, Italia
Premii pentru aforisme:
*Marele premiu și trofeul Sapiens Piroboridava (Ex-Aequo) la a doua ediție a Festivalului Internațional al Aforismului pentru românii de pretutindeni (Tecuci, 4-5 octombrie 2018)
*Premiul special Mihai Pauliuc la prima ediție a Festivalului Internațional al Aforismului pentru românii de pretutindeni (Tecuci, 6 octombrie 2017)
*Premiul de creativitate la concursul internațional Naji Naaman din Liban, anul 2012
Premii pentru critică literară:
*Marele premiu la Festivalul internațional de creație literară Titel Constantinescu, anul 2020, pentru volumul de cronici literare Esențe lirice. Vol. II
*Premiul pentru critică literară la prima ediție a festivalului internațional de literatură eCreator (Baia Mare, 2017)
Premii pentru proza de ficţiune:
*Mențiune de Onoare la concursul L. Ron Hubbard Writers of the Future, trimestrul 4, anul 2021, Hollywood, S.U.A., pentru povestirea Return to Virtuality, publicată sub pseudonimul Snowdon King
*Premiul al II-lea (premiul I nu s-a acordat) la ediția din 2016 a concursului național de proză SF România peste 100 de ani organizat în cadrul ROMCON-ului de Asociația Română a Cluburilor și Autorilor de Science-Fiction (ARCASF). Președintele juriului: Cristian Tudor Popescu
*Patru premii la concursurile naționale de proză scurtă SF organizate de Clubul și Revista Helion din Timișoara
Mai multe premii şi diplome pe site-ul oficial: https://ionutcaragea.ro/biografie_files/Ionut%20Caragea%20-%20Diplome,%20certificate.html
== Aprecieri critice despre cărţile lui Ionuț Caragea (selecţie de fragmente) ==
=== Alexandru Cistelecan ===
''În maniera romantică a revărsării de suflet scrie, cu multă candoare confesivă, și Ionuț Caragea, făcînd doar un pas de la trăire la scriere. În acest concept, decepțiile sau înflăcărările se varsă direct în versuri iar filtrul dintre trăit și scris e tot mai subțire. Asta și atunci cînd materia inspirativă o constituie suferințele, frustrările și angoasele, și atunci cînd poetica se ”pozitivizează” și vede/simte miracole peste tot. (...) Firește, e un scris de poezie care sublimează trăiri, translează stări, sub o vrajă nepricepută. Dar pe acest drum al limpezirii poetice survin și iluminări mai determinante, în care poetul se angajează și programatic, nu doar se lasă contaminat. (...) De aici și pînă la dedicarea absolută pentru dragoste nu mai e decît un pas, pe care poetul îl și face. (...) Așadar, de la suferință la extaz, de la angoasă la iluminare și de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv și exemplar al poeziei. În orice caz, Ionuț Caragea pe el merge.''
2015 - Prof. univ. dr. Al. Cistelecan despre poezia lui Ionuț Caragea în revista Familia
=== Theodor Codreanu ===
'Lucid și matur artistic, Ionuț Caragea nu face eroarea de a scrie o poezie ocazională, ci conjunctura istorică îi prilejuiește redimensionarea ființială și artistică din cărțile anterioare, încât noul cod roșu devine o metaforă-simbol penetrantă, echivalent augmentativ la ceea ce numise, într-o carte anterioară, Eu la pătrat, adunând în sine o veritabilă furtună existențială de poet veritabil… Ceea ce mi se pare remarcabil în noul volum al lui Ionuț Caragea este reabilitarea retoricii, una atent supravegheată, fără a-i știrbi eficiența, metafora intrând în plasma figurilor sintactice, în care primează, acum, anafora. Amplul poem care dă titlul volumului este axa întregii cărți. Forța repetitivă a anaforei se sprijină pe o înlănțuire de interogații retorice.… Părintele Dumitru Stăniloae a argumentat, teologic, că lumea nu are consistență ontologică, ci numai dialogică. Anafora interogativă, modulară (poate chiar în sens brâncușian), a lui Ionuț Caragea este, prin excelență, una dialogică. Cred că autorul nostru a devenit, acum, cel mai important poet al anaforei din lirica românească de azi. Cititorul va constata că figura este prezentă în cele mai multe dintre piesele volumului. Și în acest mod, Ionuț Caragea confirmă aprecierea lui Daniel Corbu că ne aflăm în fața unui lider de generație.''
2021 - Acad. prof. dr. Theodor Codreanu despre poezia lui Ionuț Caragea în ziarul Crişana
''Altminteri, particularitatea gândurilor exprimate de autor este aceea de fidelă raportare la definiția aforismului, în sens blagian… Aforismele despre adevăr sunt primul semn al trecerii lui Ionuț Caragea din paradigma postmodernistă (care neagă sau ocultează adevărul) în cea transmodernă, recuperatoare, amintind de atitudinea lui Eminescu față de adevăr, atât în poezie (vezi Criticilor mei), în cugetări (Nu noi suntem stăpânii adevărului, ci adevărul e stăpânul nostru.), cât și în tot ce a scris. Pentru Ionuț Caragea, cum am văzut, ecuația adevăr-metaforă intră în chiar definiția aforismului și a poeziei, a ființei însăși…''
2017 - Acad. prof. dr. Theodor Codreanu despre aforismele lui Ionuț Caragea în revista Feed Back
''Stilul său este remarcabil prin economia mijloacelor de expresie, reușind să fie expresiv prin sprinteneala cuvântului, prin dramatism dialogic, punând, în același timp, la lucru un idiom science-fiction care nu abuzează de ermetism scientist. Dar cel mai important semn al apropierii de ethosul transmodern ține de viziune asupra lumii. Scriitorul nu ezită chiar să-și exprime intenția optimistă asupra umanității. (...) Partea originală a imaginarului lui Ionuț Caragea este viziunea unui univers postapocaliptic, transmundan, transportat integral în virtualitate, ca supremă inconsistență ontologică. O utopie negativă care nu pierde totuși un ultim contact cu matricea.''
2015 - Acad. prof. dr. Theodor Codreanu despre proza de ficțiune a lui Ionuț Caragea în revista Feed Back
=== Maria-Ana Tupan ===
''Aforismele lui Ionuț Caragea au o strălucire demnă de definiția pe care a dat-o Blaga genului, inspirând totodată și comparații cu alte genuri ale simplității profunde și formei autosuficiente cum este poezia haiku. Uneori ele pot fi însă și scurtcircuitate meditații despre natura limbajului. Astfel, în primul aforism din secțiunea dedicată genului, se pleacă de la un singur cuvânt, ca inițiator al unor serii infinite prin asociere care contrazic logica identității, fiind mai aproape de concepția derrideană a diseminării sensului unui cuvânt în funcție de poziția într-un lanț de semnificanți. De la un cuvânt se poate ajunge la orice enunț, inclusiv acele efigii în cuvinte care înving timpul: „Dacă scrii un cuvânt, pe o foaie albă, îți poți salva viața. Un cuvânt e un început care își caută continuarea, o continuare care își caută sfârșitul, un sfârșit care își caută noul început. Dacă scrii un cuvânt, vei face pe cineva să devină curios, vei face pe cineva să îți acorde mai mult timp. Cât timp, depinde de cuvântul pe care îl scrii, depinde de sentimentul cu care îl înzestrezi. Poți câștiga o oră, o zi, un an… Poate chiar o viață în plus, poate mai multe vieți, poate chiar o veșnicie… Da, de la un singur cuvânt poți ajunge la veșnicie. Și când te gândești că tu nu erai sigur nici măcar de ziua de mâine…” Următorul aforism ne dovedește că nu am greșit, poetul având într-adevăr în minte caracterul creativ al conectivității limbajului. Dacă Shakespeare a definit poetul ca pe mediatorul dintre cer și pământ, care dă nimicului eteric un loc și un nume, Ionuț Caragea are propriul mod de a defini acest rol de Hermes al poetului: „Dar pentru a fi un om genial, un om sclipitor, trebuie să faci conexiuni între microunivers și macrounivers, să explorezi cu gândul locuri neexplorate de nimeni, să creezi noi lumi în care să fii Dumnezeul care își iubește creația, dar și creația care-l iubește pe Dumnezeu.” Ironia poetului nu este doar ades șfichiuitoare, ci și profundă. Poeții, spune un aforism, sunt pâinea criticilor, dar criticii vor să fie și brutari. E rezumată aici lapidar, dar memorabil, o mică teorie despre aspirația nelegitimă a criticii de a-și impune propria imagine despre autor în loc să încerce a o descoperi pe cea existentă autonom în operă. Unele aforisme impresionează prin ceea ce englezii numesc witicism (istețime): „Măști am purtat tot timpul. Acum ne deranjează că ni le pun alții.” El este însă adesea un moralist, un observator ironic al firii omenești. Despre fericire se spune că e „o autoservire în care oamenii vor să se sature doar cu desertul”, adresându-se astfel un implicit reproș celor superficiali, care caută doar satisfacții personale, ocolind suferința care rafinează spiritul. Critic al moravurilor timpului, ca orice mare scriitor, Caragea prezintă astfel pe antieroul epocii digitale: „Selfie: Măreția omului eclipsând istoria din spatele lui.” Este o admirabilă definiție a afacerii cum i-am putea spune, Facebook: popularitate ieftină, reducție la imagine absolutizată în fotografie – imaginea vidă fără adâncime, fără conținut.''
2022 - Prof. univ. dr. Maria-Ana Tupan despre aforismele lui Ionuț Caragea în revista Convorbiri literare
''Autorul lui Uezen compensează caracterul futurist al peisajului, recuzitei, tehnologiei genetice și al zborurilor intergalactice prin familiaritatea analogiilor (de obicei, răsturnate, negative) cu o tradiție esoterică de diverse proveniențe: biblică, hermetică, gnostică… Folosind scenariul biblic drept cadru de referință al unei bune părți din umanitate, Ionuț Caragea a refuzat să dea Științei, mai ales celei aliate cu Puterea, tributul pretins, precum scriitorii naturaliști ai secolului trecut.''
2015 - Prof. univ. dr. Maria-Ana Tupan despre proza de ficțiune a lui Ionuț Caragea în revista Contemporanul
''Dacă Lucian Blaga distingea rolul pur ornamental al tropismelor de cel revelator (metafore cognitive), Ionuț Caragea pare interesat de un heideggerian act poetic al devenirii întru ființa mai profundă, inteligibilă.... În ciuda figurației biblice, prelucrate și de Melville, rostirea profetică are în poezia lui Ionuț Caragea un sens semiotic. Poezia îndeplinește o dublă funcție: eliberându-ne de „hic et nunc”, ea îngăduie, pe de o parte, recuperarea și „salvarea” (în limbajul computerelor) trecutului, iar, pe de alta, crearea unei matrice de posibile realizări viitoare prin lecturile diverșilor cititori... Recontextualizând cu spirit jucăuș și inventiv formule de limbaj asociate unor situații tipice, poetul ne amintește adesea de Marin Sorescu, neabandonând nici poza inițiatului orfic sau tentația rostirii aforistice.''
2014 - Prof. univ. dr. Maria-Ana Tupan despre poezia lui Ionuț Caragea în revista Contemporanul
=== Constantin Cubleșan ===
''Ionuț Caragea are un discurs poetic elevat, logic și cu totul datorat transpunerii în versuri a gândirii sale, a sentimentelor și nu mai puțin a emoțiilor care i-au stimulat și îi stimulează inspirația. E o poezie a meditației, dacă vreți, didactice privind rosturile cuvântului și ale poeziei. (…) Sunt versuri epigramatice, multe dintre poeziile sale conțin cugetări și maxime, totul ca într-o amplă decantare de înțelesuri existențiale. Uneori e cerebral, ceea ce nu diminuează programului său de cunoaștere și autocunoaștere. Pentru că Ionuț Caragea e un artist al cuvântului, educat, cultivat, robind întru totul creației…''
2018 - Prof. univ. dr. Constantin Cubleșan despre poezia lui Ionuț Caragea în revista Boema
=== Ioan-Aurel Pop ===
''În locul lamentărilor despre pandemie, despre restricții și despre izolare, Ionuț Caragea trimite un mesaj prin care încearcă să-și înalțe cititorii spre Câmpiile Elizee, acolo unde domnește spiritul absolut și unde nu există „nici durere, nici întristare, nici suspin”. Poeziile acestea – care sunt și aforisme, și proză, și teatru, și eseu, adică un dialog total cu universul – ne dezvăluie un autor profund atașat de oameni, netemător de singurătate, care știe cum să „reaprindem singuri lumânarea”, cum să ne ridicăm din suferință în credință și cum să-l redescoperim și să-l preaslăvim pe Dumnezeu. Este reconfortant să vedem aceste mostre de înțelepciune, rostite armonios și sfios, ca o lacrimă ce se prelinge cătinel nu ca să stingă, ci ca să reaprindă valorile și virtuțile, aureolate de făclia speranței. Este bine să citim aceste versuri cu sufletul, ca să putem – cum ar vrea autorul – să pătrundem „frumusețea mânăstirilor din adâncuri”. Urmând îndemnul acesta nu vom deveni, probabil, peste noapte mai înțelepți, dar am putea fi mai buni.''
2020 - Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop despre poezia și aforismele lui Ionuț Caragea în revista Feed Back
=== Constantin Dram ===
''L-am descoperit pe Ionuț Caragea în volumul Umbră lucidă (Editura Fides, 2016, cu o prefață semnată de Maria – Ana Tupan), autor cu o gândire poetică programatică (...) O poetică a umbrei ne propune autorul acestui volum, plecând de la superioritatea pe care arta (prin infinitele ei posibilitați de reprezentare) o are față de materialitatea efectivă. Ca un fel de scut protector, poemelor care explicit configurează un imaginar al umbrei li se alătură altele, de anvergură, cu conținut puternic reflexiv, unele dintre ele fiind replici adresate unor creații clasice deja, altele încadrându-se în tradiția imnică și post-imnică. Într-o căutare specifică poeziei, lumea este indusă și dedusă, în procedee adeseori sofisticate, amintind de proceduri conexe, inspirate din celelalte modalități de figurări imaginare ale Cosmosului mare și/ sau mic. Ionuț Caragea se arată astfel a fi un poet redutabil, glosând aidoma celui care vorbește de la tribună sau de la amvon, având conștiința clară a concentrării mesajului poetic, în așa fel încât textul capătă rezonanța sonurilor sacralizate.''
2017 - Prof. univ. dr. Constantin Dram despre poezia lui Ionuț Caragea în revista Feed Back
=== Ovidiu Ghidirmic ===
''Ajuns astăzi la vârsta maturității creatoare, Ionuț Caragea are o operă împlinită, în linii mari, configurată, dar cel mai valoros și mai reprezentativ volum al său rămâne Mesaj către ultimul om de pe Pământ (Ed. „Fides”, 2017), titlu inspirat și plin de profunde și tulburătoare semnificații, amplu poem sociogonic și apocaliptic, dar nu de o tonalitate sumbră și deprimantă, dimpotrivă, tonifiantă și plină de speranță, pe tema „ultimului om” sau a „omului postistoric”, ce se înscrie pe linia unei formule consacrate de o întreagă literatură și filosofie (...) La puțini poeți am întâlnit o credință la fel de puternică a salvării prin poezie, ca la I. Caragea, care mărturisește că nu poate trăi fără poezie (...) Poezia este numită „respirație divină”. Prin poezie, „Dumnezeu reinventează lumea”. I. Caragea este un antinietzscheian convins. Unul dintre poemele sale se intitulează chiar „Dumnezeu nu e mort”, respingând cunoscuta sintagmă a lui Nietzsche. Respingându-l pe Nietzsche, înseamnă că poetul acceptă transcendența. Nu întâmplător, Maria-Ana Tupan, în docta sa prefață, îl numește „un mesager al ordinii transcendente”. I. Caragea are vocația eternității și a literaturii și este un poet cu destin. Iată că orfismul nu dispare niciodată din poezie, nici din postmodernism și generațiile actuale, nici din „Generația Google”. Din versurile lui I. Caragea se desprinde o adevărată religie a salvării prin poezie (...) Ceea ce ne face să credem că Ionuț Caragea are toate șansele să rămână în istoria literaturii.''
2017 - Prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic despre poezia lui Ionuț Caragea în revista Scrisul Românesc
=== Ştefan Borbély ===
''Unul dintre cei mai atipici literați de care dispune în prezent România. Un personaj complex, egocentric și orgolios, cu o retorică lirică și autoscopic eseistică pe măsură. (…) E o altă percepție a transcendenței, aici, mai apropiată de artă, de capacitatea omului de a crea valori superioare, decât de umilință sau de rugăciune. Voința de a fi poet și de a scrie poezie dobândește, astfel, la Ionuț Caragea, un înțeles soteriologic. Nu unul stereotipizat, însă, de cucernicie creștină, ci unul ghidat de orgoliu: doar cel capabil să se înalțe peste sine și peste oameni va fi cu adevărat liber și va înțelege Sensul.''
2014 - Prof. univ. dr. Ştefan Borbély despre poezia lui Ionuț Caragea în revista Convorbiri literare
=== Aureliu Goci ===
''Nu cred să existe vreun echivalent pentru Ionuț Caragea, în ceea ce privește productivitatea creației – un campion al prolificității…, o figură marcantă a spațiului cultural din România, dar și din străinătate unde a fost premiat, iar opera sa a fost analizată de importanți critici și oameni de cultură. (…) Creația sa rămâne însă unitară și structurată pe poezia erotică, de meditație melancolică generată de energia biografică și exprimată într-un limbaj poetic amplu, accesibil, de acumulare sapiențială. (…) De remarcat că nu doar iubirea este tema dominantă a textelor, ci și angoasa pe care o generează acest sentiment, exprimată prin interogațiile consecutive, prin muntele de întrebări care se leagă de sufletul pereche numai azi, numai acum, în prezentul etern. Între a fi și a nu fi este locul poeziei, iar textul devine frontul de luptă al cuvintelor. (...) Poezia lui Ionuț Caragea, din nefericire mai cunoscută și mai apreciată în străinătate decât la noi, susținută de referințe critice de înaltă credibilitate, reprezintă vârful de creație al generației douămiiste, deși, în fapt, prin pasul făcut, poetul rămâne oarecum izolat de generația sa.''
2019 - prof. Aureliu Goci despre poezia lui Ionuț Caragea în revista Reflex
=== Adrian Dinu Rachieru ===
''Reîntors acasă, prolificul și provocatorul Ionuț Caragea, un literat atipic, dezlănțuit într-o abundentă producție (versuri, aforisme, eseistică, proză SF) vrea să rescrie lumea. Descoperă, îngrijorat, că „este atâta poezie în jurul meu / încât niciodată nu voi avea timp să o scriu”; în plus, mintea este „trădătoare de suflet” și, cu fiecare cuvânt încredințat cimitirului alb, pierde câte „o picătură de viață”. În fond, „extremistul” Ionuț Caragea refuză cuvintele-decorații, știe că moartea este o „prezență invizibilă / care ne locuiește în fiecare clipă”; nu-i înțelege pe cei care, temători, nu sunt capabili de a dărui, oblojind suferința din jur. „Născut” pe Google, cum ne anunța într-un mai vechi volum (editura „Stef”, Iași, 2007), poetul caută, cu o cucernicie sinceră, locul spovedaniei. Și în Cer fără scări / Ciel sans escalier („eLiteratura”, 2014), împătimitul navigator, trudind la un „piedestal de cuvinte”, caută mirificul lumii, nu fericirea-cobai. Și nici mizerabilismul din jur. Veritabil „atlet al poeziei”, cum îl vedea Jacques Bouchard, un „bard cosmic liber”, ghidat de orgoliu, cum îl definea rafinatul Ștefan Borbély într-o densă prefață, Ionuț Caragea se (ne) întreabă: „și dacă pică serverul mai sunt poet”? (v. Disconnect). Evident, Ionuț Caragea este un poet autentic, urmând a fi „redescoperit”. Chiar dacă „realitatea virtuală”, aplatizând relieful axiologic, e locuită de cohorte de nechemați, doritori să circule, lăsând biete urme scriptice destinate „coșului”. Or, pentru Ionuț Caragea poezia este „o trecere de pietoni / între viață și moarte” (splendid spus!). Iar dedicațiile sale lirice, dobândind un înțeles soteriologic (cf. Ștefan Borbély), nu lasă loc echivocului: „Dumnezeu locuiește la ultimul etaj / într-un cer fără scări”.''
2015 - Prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru despre poezia lui Ionuț Caragea în revista Ex Ponto
=== Aurel Ion Brumaru ===
''Multe dintre aforismele din carte ale lui Ionuț Caragea, făcând trecerea (deși nu sunt în linia întâi) spre poemele cuprinzătoare și fabuloase ale volumului, au înfățișarea unor fermecătoare haiku-uri. Francezul Roland Barthes, autorul Discursului amoros, numea haiku-ul, această rostire sibilinică și grațioasă, invenție probabil a doamnelor din înalta curte niponă sau a gheișelor, aceste hierodule misterioase, fără însă de truculența putanelor cunoscute, „o viziune fără comentariu”. Ca să glosăm pe marginea acestei spuse, lapidarele poeme de ceremonial sunt aidoma unor crestături efemere pe lumina de lună, bucle ușoare și mătăsoase ce se înfășoară pe o emoție, pe câte un frison tandru și despovărat, precum fluturele ieșit, încă nesbicit, din roua dimineții. Iată, despăturind cartea lui Caragea, această împachetare metaforică: „Lacrima, o cărare pe câmpul cu flori ofilite”. Și tot așa, această superbă rostire: „Tristețea, o salcie care plânge pe malul sângelui. Din ramurile ei, poetul își împletește cununa”. Veritabile poeme, aforismele lui Ionuț Caragea sunt metafore fulgurante: „Scânteia din care cuvântul se naște va arde cândva toate poemele. Va rămâne doar sentimentul, ca un vânt călătorind printre stele”. Unele dintre ele ar fi, fără exagerare, în spiritul lui Emil Cioran, magistrul imbatabil în contemporaneitate al speciei: „O lacrimă îngropată în inimă. Un cuvânt ce renaște când înfloresc stelele”; „Râul poartă și lacrima pietrei,,. Și mai ales: ,,Dumnezeu, ambasadorul lacrimii mele pe lângă inima ta”; „Învierea, un zbor ce trece peste toate căderile, prefăcându-se în lumină și-n cântec”; ,,Luciditatea, autosadism fără visul fericirii”. Și acestea, cu mesaj thanatic, însă fără de disperare: „Viața, o ceață ce se destramă la ivirea nesfârșitului vis”; „Sunt un cheag de cuvinte pe rana supremei absențe”; „Continuitate. Oasele mă vor povesti unui alt trup”. Unele aforisme sunt veritabile poeme, seducătoare prin rafinament: „Când vorbesc cu marea, e suficientă o lacrimă./Când vorbesc cu pământul, e suficientă o atingere./Când vorbesc cu cerul, e suficientă o respirație./Când vorbesc cu tine, e suficient că te privesc” și: „Poezia, lacrimă înflorită la marginea uitării”. Metafore subțiri, stilate, aceste haiku-uri infidele, aforisme într-un cristal metaforic, ocupă în marile poeme din volumul lui Ionuț Caragea stihul, strofa așa-zicând tradiționale, contingente manualului, închipuind în schimb discrete, tandre spectacole – ca să le numesc cumva – ideatico-lirice.''
2020 - Prof. A.I.Brumaru despre aforismele lui Ionuț Caragea în revista Vatra veche
=== Daniel Corbu ===
''Poet de o forță debordantă, tumultuos și temperamental, Ionuț Caragea face ca poezia să țâșnească precum apa bogată în săruri din gheizere fierbinți. Cărțile sale (Delirium tremens și M-am născut pe Google) dau impresia unei stări poetice neîntrerupte și, mai ales, dau impresia că poetul scrie un poem fără de sfârșit. (…) Un poet proteic, în stare să abordeze experimente la care autorii lirici ai generației sale nu mai îndrăznesc. (…) Descopăr astfel un virtuoz al versului liber, dar și al celui clasic, cu rimă și ritm, instalat într o metafizică originală. Se poate cita din fiecare pagină a cărții (Patria la care mă întorc), cu aceeași bucurie a descoperirii poetului autentic.''
2015 - Prof. dr. Daniel Corbu despre poezia lui Ionuț Caragea în revista Mişcarea literară
=== Emanuela Ilie ===
''Autorul orădean este un scriitor temerar și metamorfotic, decis parcă să nu „ierte” niciuna din temele canonice, mai vechi sau mai noi, ale poeziei europene – de la demiurgia înțeleasă ca Drog universal și dragostea prin care se află „rostul pămîntului” pînă la suferința și iluminarea ontologică – toate trecute, prioritar, prin filtrul poietic. (...) După cum se observă, poetul apasă cu putere, ca de fiecare dată, pedala intertextualității, prilej pentru a-și etala, între altele, o marcată conștiință a apartenenței la o familie poetică elitistă, de sorginte îndepărtat hölderliniană și comandament de precizie post-avangardistă. El se declară dintru început și fără drept de apel un homo artifex, un truditor neobosit, un șlefuitor în marmura cuvîntului, din care trebuie să dea la iveală chipul lui Dumnezeu.''
2018 - Conf. univ. dr. Emanuela Ilie despre poezia lui Ionuț Caragea în revista Convorbiri literare
=== Zenovie Cârlugea ===
''Ionuț Caragea este un poet de substanță care, ferindu-și discursul de porozități, excese și futilități specifice douămiismului, tinde către o lirică a esențelor, nu atât prin oralități și referențialități livrești cât prin intuiții și revelații de profunzime, sondând orizonturi metafizice și fantasmatice abisalități.''
2019 - Prof. univ. dr. Zenovie Cârlugea despre poezia lui Ionuț Caragea în revista Portal Măiastra
=== Corneliu Leu ===
''Plecat în altă lume, Ionuț Caragea are avantajul însingurării sale, ceea ce îi oferă o distanță de la care nu mai e obligat să stea cu privirile în interiorul grupusculului; să poată vedea fenomenul literar de la distanță și să tragă învățăminte din ansamblul lui, nu de la vreun critic sau maestru literar care vrea să domine un anume cenaclu dintr-o anume localitate. (...) Dar, în această însingurare, Ionuț Caragea are și dezavantajul de a nu fi luat în considerație de nimeni, măruntele interese de grup neavând cum să-l includă. (…) Și, dacă poemul "În altă viață am fost un râu" l-am reprodus din această încercare de antologare tematică, extrăgând lirica de dragoste existentă până în prezent în opera tânărului poet, cer permisiunea să mai adaug unul, "Download", dintr-un alt volum, cu alt orizont ideatic, definindu-i personalitatea literară dintr-un alt unghi, dar care justifică la fel de bine convingerea că ne aflăm în fața unui autor care are ceva de spus și, stăpân pe niște mijloace moderne de exprimare ale unor inedite stări poetice, va mai avea încă de spus impunându-și registrul poetic asupra generației sale...''
2009 - Corneliu Leu despre poezia lui Ionuț Caragea în revista Port@Leu
=== Giovanni Dotoli (Italia) ===
''Ionuț Caragea este un poet adevărat, unul dintre cei care onorează România și literatura europeană. Poezia lui este o minunată călătorie a memoriei și a angajamentului. Toate temele pe care le scoate în evidență vizează marea chestiune a ființei în lume. A fost definit drept „un atlet al poeziei“. Într-adevăr, este un lucrător asiduu al cuvântului, cuvânt care, în poemele sale, devine energia vieții într-o lume închisă pe care poetul vrea s-o deschidă. Nu e o poezie de rutină, ci o poezie a profunzimii, care pătrunde în inima materiei și merge până la limita posibilului, oferind omului adevăratul sens al existenței. O estetică a angajamentului în imensitate, plecând de la un punct, patria sa proiectată în lume. În această antologie, Ionuț Caragea devine mai intim. El face o anchetă în liniștea iubirii, ca apoi să exclame ca un soldat al vorbei. Misterul femeii și misterul vieții se intersectează. Răul se risipește. Poezia înfăptuiește un miracol: deschide inima care iubește. (…) Cuvintele! Ionuț Caragea trăiește în « Casa cuvintelor », titlu magnific al unui poem din acest volum. El știe că « numai poetul știe câtă singurătate / este în casa cuvintelor sale ». Această casă este uzina lui în care produce aurul: acela care ne face să visăm.''
2018 - Acad. prof. univ. dr. Giovanni Dotoli despre volumul Mon amour abyssal, în Revue européenne de recherches sur la poésie, Franța, Paris, 2018, fragment tradus de Amalia Achard
=== Jean-Paul Gavard-Perret (Franţa) ===
''Ionuț Caragea restaurează eterul în versuri care au o severitate opalescentă sau, uneori, o duritate precum cea a lui Emil Cioran. (…) În poezia lui Ionuț Caragea, ființa umană, în aspirația sa spre absolut, este împărțită între două postulări: calea intelectuală și cea senzuală, adică contemplația apolinică și modul de viață dionisiac. (…) Martor al unei orientări a spiritului către concretitudinea lumii, Ionuț Caragea, chiar dacă este în căutarea unei iubiri trupești, nu a uitat dimensiunea spirituală a ființei. Sugestia picturală sau anecdotică (evenimențială) a poemelor mixează deliciile spiritualului cu cele ale vieții, într-o chemare a unui univers fabulos în care totul va fi în perfect echilibru.''
2018 - Prof. univ. dr. Jean-Paul Gavard-Perret în revista Le Littéraire, Franța, 2015, fragment tradus de Amalia Achard
=== Véronique Flabat-Piot (Belgia) ===
''Încă din 2018, prin traducerea volumului său "Mon amour abyssal", realizată, din română în franceză, de doamna Amalia Achard, Ionuț Caragea a primit premiul François-Victor Hugo. Anul acesta, lucrarea prezentată "J'habite la maison aux fenêtres fermées" (Éditions Stellamaris, Brest, 2019) a fost scrisă direct în franceză... dar, ca și anul trecut, sub scris se află Omul! Astfel, între vis și realitate, între poet și om, el este "pagina albă/ pe care vântul dorește/ să-și scrie autobiografia". Întreaga natură, zi și noapte, îi înlătură orice dorință "de a se trezi/ în casa cu ferestre închise..." unde "locuia împreună cu Ea/ sub cerul înstelat"... Această căutare a "ei" trece prin cea a lui Dumnezeu și se contopește cu ea... Trece și prin Poezie, din care "unele poeme rămân ca fetușii/ în anticamera obscură", "o șoaptă care amuțește", "un vis căruia/ i-au fost retezate aripile"... Iată de ce trebuie să scrie poetul, el care este "singurul/ care poate zgâria ultima mască a morții’, el care este "mort și viu în același timp" și pentru care doar poezia va fi învierea! Copacul moare, pentru ca hârtia pe care se va naște poemul să existe... Poetul visează pentru ca poezia lui să se nască! Iar poetul interpretează Totul: visele, semnele, mesajele - divine sau nu -, el "citește tăceri/ pentru a scrie cuvinte/ citește cuvinte/ pentru a se adânci în tăceri". Iar poezia, la rândul ei, "nu are nevoie de cuvinte/ pentru a exista"! Ea este, în esență, "Măreția", este culoarea cu care "Dumnezeu își face portretul/ Pe pânza imaculată a sufletului" poetului... Prin ea, poetul va trece "dincolo de vămile cerului"... Iar încurajarea noastră va fi să-i spunem, lui Ionuț Caragea: "Scrie din nou în limba noastră, prietene poet! Nu lăsa ferestrele inimii tale închise!''
Véronique Flabat-Piot, cronică despre volumul "J'habite la maison aux fenêtres fermées", Éditions Stellamaris, 2019, în "Anthologie de Poésie 2020", Éditions les Poètes Français, Paris, 2020 (Traducerea textului : Ionuț Caragea)
Mai multe aprecieri despre opera lui Ionuţ Caragea pe site-ul oficial: https://ionutcaragea.ro/aprecieri.html
|
Texte Recomandate
: 